Mitologia greaca

In jos

Mitologia greaca

Mesaj Scris de Magic_White_Wolf la data de Dum Mai 01, 2011 10:36 am

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Mitologia greacă cuprinde o colecţie de mituri care provin din Grecia Antică. Aceste povestiri, familiare tuturor grecilor antici, formau fundamentele ritualurilor lor şi erau o reprezentare a lumii, cel puţin până la Pitagora. Această mitologie reprezintă, în mare parte, sursa celei romane. În mitologia greacă, zeii reprezintă personificările tuturor forţelor universului. Bunăvoinţa zeilor putea fi câştigată prin sacrificii şi devoţiune, aceştia având reputaţia de a fi capricioşi. Până şi iubirile lor puteau deveni periculoase. Lumea mitologiei greceşti este complexă: războaie, intrigi şi zei, toate aceste elemente ajungând să se încrucişeze la un moment dat.
Este important de reţinut că grecii antici amestecau evenimentele din mitologia lor cu cele din istorie. De asemenea, Iliada şi Odiseea sunt considerate istorice.

Afrodita – zeiţa frumuseţii

Îi aparţinea fierarului zeilor, şchiopul şi hidosul Hefaistos. Legat de naşterea ei,
există două variante: fiica lui Zeus şi a Dionei însă, pe de altă parte, se presupunea şi că s-ar fi născut din valurile mării. În ceea ce priveşte farmecul şi puterea Afroditei, circulau numeroase legende: un episod cunoscut este acela al infidelităţii ei faţă de Hefaitos care, descoperind legătura ei cu Ares, a chemat toţi zeii Olimpului drept martori, surprinzându-i împreună pe cei doi. Un alt episod este judecata lui Paris: Zeus a poruncit ca mărul de aur aruncat de Eris, zeiţa vrajbei, şi revendicat în egală măsură de Hera, Atena şi Afrodita, să fie acordat de un muritor, Paris, aceleia pe care o va socoti el mai frumoasă. Cele trei zeiţe s-au înfăţişat în faţa lui Paris şi au început să-şi laude farmecele, promiţându-i fiecare un dar. Cucerit de frumuseţea Afroditei şi de darul făgăduit de ea – acela de o lua de soţie pe cea mai frumoasă muritoare, Helena – Paris i-a dat ei mărul. Alegerea Afroditei şi răpirea Helenei au constituit originea războiului troian. Cultul ei era prezent, cu precădere, în insulele Cyprus şi Cythera.

Ares – zeul războiului

Se număra printre cei doisprezece mari zei ai Olimpului şi era fiul lui Zeus şi al
Herei. Cu toate acestea, era dispreţuit de către părinţii săi şi de către ceilalţi zei, mai ales de către Atena, din cauza caracterului său violent, sângeros. În numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deţi era simbolul forţei războinice, brutale.

Artemis – zeiţa vânătorii


Soră geamănnă cu Apollo, era fiica lui Zeus şi a lui Leto. La început, a avut aceleaşi
atribute ca şi fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi şi moarte printre muritori. Când Apollo ajunge să fie identificat cu Helios (Soarele), Artemis e identificată cu Selen (Luna). Mai târziu, Artemis capătă atribute de zeiţă binefăcătoare: ea era considerată protectoarea câmpurilor, a animalelor şi a vindecărilor miraculoase.

Atena –zeiţa înţelepciunii

Una dintre cele mai importante zeităţi din mitologia greacă, era fiica lui Zeua şi a lui
Metis. Ea personifica forţa moştenită de la Zeus, îmbinată cu înţelepciunea şi prudenţa lui Metis. Zeiţă războinică, reprezentată cu coif, suliţă şi egida pe care era zugrăvit capul Gorgonei, Atena a jucat un rol foarte important în lupta împotriva giganţilor. Era socotită protectoarea artelor frumoase, a meşteşugurilor, a literaturii şi agriculturii, a oricărei acţiuni care presupunea ingeniozitate şi inţiativă.

Demetra – protectoarea roadelor pământului


Era fiica lui Cronos şi a Rheei şi aparţinea generaţiei olimpienilor. Demetra a avut cu
Zeus o singură fiică, pe Persephona. Reîntoarcerea ei pe pământ era însoţită de venirea primăverii, de renaşterea naturii şi de plinătatea verii. Absenţa ei era marcată de ariditate, de anotimppul trist al iernii.

Hera – protectoarea căminului, a căsătoriei

Era soţia “legitimă” a lui Zeus, acest lucru conferindu-i ceva mai multă siguranţă.
Împărţind tronul, dar nu şi puterea marelui ei stăpân, Hera e adesea înfăţişată ca o soţie geloasă şi nesăbuit de violentă, care uşor se simte jignită şi nu pregetă să se răzbune crunt pentru toate infidelităţile săvârşite de soţul ei. Adeseori, mânia ei se vădeşte capricioasă şi nejustificată.

Zeus – zeul suprem

Era cel mai mic dintre fiii lui Cronos şi ai Rheei. Ca să-l scape de urgia tatălui său,
care-şi înghiţea rând pe rând copiii de îndată ce se năşteau, Rhea l-a ascuns pe Zeus, trimiţăndu-l în Creta, unde a fost îngrijit de nimfe. Când a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Geei şi a lui Metis, detronarea tatălui său. După ce l-a silit pe Cronos să-şi verse înapoi copiii înghiţiţi, Zeus, împreună cu fraţii săi reîntorşi acum la viaţă, I-a declarat râzboi lui Cronos. În ajutorul acestuia, au sosit însă fraţii săi, titanii. Lupta a durat zece ani şi a luat sfârşit cu victoria olimpienilor. Zeus a devenit, astfel, stăpânul întregului Univers. Era cel care împărţea dreptatea printre oameni şi zei, el era expresia echilibrului şi a ordinii din natură şi din societate. Era socotit zeul luminii, al fenomenelor naturale, deţinătorul fulgerelor, şi, mai ales, al trăsnetelor – manifestare cu precădere a forţei şi a mâniei sala divine. El domnea în palatul său aflat în crestele înalte ale Olimpului şi, de acolo, înconjurat de ceilalţi zei, cârmuia destinele lumii, împărţind binele şi răul printre muritori şi veghind asupra împlinirii destinelor lor.

Sursa: E-Referate.ro

_________________
\"Eu sunt Oricine si Nimeni… Oriunde si Nicaieri... Dispar ca Ceata si Invalui ca Lumina... Spune-mi... RETOR... Sau al 13-lea OM!\"
avatar
Magic_White_Wolf
Diamond
Diamond

Respectarea regulilor :
masculin Rac Cocos
Varsta : 49
Localizare : Romania, Bucuresti, Oriunde si Nicaieri.

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum